re-fresh

în repetate rânduri îmi asum marşul pe strazi frumos pavate sau reconstruite cu asfalt prost. mi-l asum pentru că vorba vorbei atât de bine şlefuită în mintea mea: “aşa e viaţa”. o spun fără sarcasm şi fară păreri de rău care să mă compromită. mintea mea e navalnica; definiţia proprie a sentimentului e covârşitoare pentru alţii şi de neînţeles.

totuşi, primăvara a venit atât de frumos la şcoală. fetele se joacă elastic şi poartă fuste colorate. le plac dictările sofisticate şi preferă să scrie ne mai vorbind. iar băieţilor începe să le placă a face curte. în bibliotecă există câte două rânduri de cărţi. autori ruşi şi polonezi uitaţi şi prăfuiţi. copiilor le place să citească legendele olimpului şi romane poliţiste. am experimentat dragoste în vremea holerei pe o elevă de clasa a şaptea. după două zile a venit să-mi spună că mama ei crede că în carte există prea multe pasaje compromiţătoare minţii ei feciorelnice. şi i-am sugerat maitreyi. le ofer spre citire cărţile copilăriei mele şi în pauze recitesc oraşul cu salcâmi şi domnişoara christina. de la dej la şcoală am de-a face cu o navetă spaţială. îmi place să n-am companie, pentru că îmi place să mă pierd cu mintea prin naturile tomnatice şi primăvereşti. cel mai liniştit gândesc pe microbuz. mă gândesc la copii şi la cât de dragi sunt, la filmele din viaţa mea şi lucrez la un roman spus şi corectat în mintea mea. curând, pe când oi avea parul lung, o sa iasă de la tipar.

iulia mă fascinează continuu. când am fost la ea la şcoala (că iar am fost), m-a fascinat iar vocea pe care o foloseşte în comunicare cu elevii. e atât de caldă… şi iulia cred că are atestat de mamă- profesoară